# Recenzii de discuri: Neil Young, Los Punsetes, Eladio Carrión, Makaya McCraven, Nacho Para și L’Últim Europeu

> Amor a la madre Tierra Como últimamente publica discos a razón casi anual, es fácil acabar pensando que Neil Young ha accedido a una especie de piloto automático y dejar de prestarle atención. Alto ahí: World Record es, como Barn (2021) o Colorado (2019), una obra con su lógica propia, su aura y su alquimia...

Publicat: 30 noiembrie 2022, 08:32 · Actualizat: 30 noiembrie 2022, 08:32 · Autor: Crina Ionescu · Categorie: [Actual](https://glow.ro/articole/actual/index.html.md) · Pagina web: https://glow.ro/recenzii-de-discuri-neil-young-los-punsetes-eladio-carrion-makaya-mccraven-nacho-para-si-lultim-europeu/ · Publicație: Glow Magazin!

![](https://glow.ro/wp-content/uploads/2022/11/d59b7a91-167d-4b3a-8588-c04fabf5627a_source-aspect-ratio_default_0-1024x690.webp)

ca in ultima vreme **eliberează înregistrări la un ritm aproape anual**Este ușor să ajungi să te gândești la asta **Neil Young** Ai intrat într-un fel de pilot automat și nu-i mai dai atenție.  Opreste-te acolo: *Record mondial* este ca *Hambar *(2021) sau *Colorado *(2019), o lucrare cu propria logică, cu aura și cu alchimia instrumentală.  Și cântece captivante, modelate de mâna unui *Grozav *a producției, **Rick Rubin**la debutul cu trubadurul canadian.

Rubin nu a fost marcat aici *un Johnny Cash* (corectiv acustic radical) dar l-a lăsat pe Young să facă **cu compania lui Crazy Horse** (formația actuală: Billy Talbot, Ralph Molina și Nils Lofgren), combo cu care au înregistrat deja trei albume consecutive, ceea ce nu se întâmplase niciodată. **Album înregistrat live în studio**transmite cruditatea și naturalețea obligatorii, deși este departe de sunetul răzvrătit biblic caracterizat de acest grup (ne gândim la trofee ca la un *Glorie zdrențuită*1990), și **pătrunde în jumătăți de timp și cadențe adunate**.  La șapte dintre cele 11 piese, Young cântă la pian sau armoniu în loc de chitară electrică, începând cu deschiderea, care *iubește pământul* în care alunecă versuri dulci despre apa cristalină și puritatea cerului.

Îl vedem pe Neil Young **o scrisoare de dragoste către mama pământ** scris dintr-o stare răpită, cu mai multă dragoste decât furie sau protest (care există).  Balade country emoționante, cum ar fi *Această veche planetă (Zile în schimbare)*unde ne amintește că nu suntem singuri pe această planetă („și este încă tot al tău să faci ce poți & rdquor;), și declarații anti-război între armonii vocale confortabile, în *Mergând pe drum*unde ne plasează pe toți „mergând spre viitorul umanității & rdquor ;.

Arhitectura sonică transmite simultan **delicatețe, spontaneitate și multă inimă**mai ales în acele piese ceremonioase care par să te îmbrățișeze: *Ziua lungă înainte*e, cu orga cu frunze și cântând la armonică.  Totul tinde să fie mic și prețios, ca pianul *honky tonk *de *deasupra capului*și chiar și distorsiunea chitarei care apare în *Eu merg cu tine (este în probleme acum)*, care fiară bătrână a liniștit-o în marșul capitulării.  Și în întinderea finală apare *Chevrolet*una dintre acele călătorii marca de 15 minute, în care, din cauza mașinii vechi, Young se lasă chinuit puțin de regretele vechi de partener (și de paternitate).

Înainte de a-și lua rămas bun, ne reamintește încă o dată că nu suntem singuri pe pământ și **cântarea ei lasă o urmă de sentiment și neputință**.  Întărește percepția acelui plin de compasiune Neil Young cu umanitatea, care, dintr-un motiv pe care îl cunoaște, ilustrează coperta albumului cu o fotografie a tatălui său, jurnalistul Scott Young (1918-2005), și reproduce imagini ale mamei și ale fraților săi. în broșura interioară. **Jordi Bianciotto**

  

Sursa: www.epe.es