Ne place sa avem dreptate. Mai mult decat atat, ne place sa controlam lucrurile, sa luam decizii si sa castigam fiecare dezbatere. Suntem femei puternice, atat in viata profesionala cat si in cea personala. Dar unde ne oprim?
Exista numeroase tipologii feminine in ziua de azi, majoritatea mizand pe independenta si putere. Pe langa aceste atribute, una dintre calitatile pe care orice femeie ar trebui sa le ia in seama este abilitatea de a fi realista. Si realitatea nu este deloc asa cum ne-o imaginam noi.
Ne lasam ghidate de filme, presa, carti si reusim intr-un final sa ne automotivam pentru a iesi in fata. Prindem curaj si ambitie, dar mai ales invatam sa avem incredere in propriile forte. Si in panta aceasta iluzorie, uitam de realitatea care ne inconjoara si riscam astfel sa pierdem. E bine sa ai intotdeauna dreptate, dar nu e intotdeauna necesar.
Nu e usor sa pierzi si de cele mai multe ori doare. O simti in orgoliu, in invidie, dar cel mai greu e cand o simti in suflet. Si atunci realizezi ca nu e deloc echitabil sa ai intotdeauna dreptate intr-o relatie. Si cedezi. Putin de aici, putin de acolo si te trezesti ca ai cedat din toate punctele de vedere. Intrebarea este: merita?
Ne pierdem in compromisuri cu scopul de a ne intari relatia si uitam de ce ne dorim. Si simtim ca merita pentru ca printre dorinte se numara si o relatie fericita. Dar oare poti egala o singura dorinta cu toate celelalte? Pana unde putem merge intr-un compromis? Mai bine zis, pana unde ar trebui sa mergem? Cum ne dam seama cand trebuie sa ne retragem si cand nu? Raspunsul e ingropat in instincte.
Exista doua tipuri de persoane: cele care se bazeaza pe instinct si cele care trec de aceasta bariera si ajung la ratiune. In fond, insa fiecare dintre noi ne lasam initial, putin influentate de primul impuls. Puterea ratiunii vine dupa. Si daca instinctul e cel care primeaza, de ce sa nu-l ascultam? De ce sa ne ingropam in detalii si prezumtii cand raspunsul e chiar in fata noastra? Pentru ca astfel n-am ajunge niciodata la compromis. Si in fond, avem nevoie si de asa ceva din cand in cand.
E un cerc vicios. Vrem sa ne dezlegam din compromisuri pentru ca simtim ca pierdem teren in fata dorintelor noastre. Vrem sa actionam sub primul impuls si astfel sa ne atingem toate telurile. Si totusi refuzam sa traim fara ratiune pentru ca am fi in pericolul de a nu mai savura niciodata un compromis. Si atunci, ce ne dorim noi de fapt?
Vrem o relatie fericita si apelam la factorul comun, dar totodata vrem sa nu renuntam la celelalte dorinte. Ne simtim fericite si discriminate in acelasi timp. Putem oare ajunge sa le avem pe amandoua? Exista doar doua variante in acest caz, ambele relativ imposibile.
Compromisul si dorintele nu pot coexista. Intotdeauna unul din cele doua elemente va fi mai puternic. Solutia sta, insa, in eliminarea fericita a unuia dintre ele. Daca compromisul nu ar exista, atunci atentia s-ar putea canaliza in totalitate asupra celorlalte dorinte. Dar cat de greu este sa gasesti un barbat care sa fie de acord cu tine in toate privintele si alaturi de care sa nu trebuiasca sa faci nici cel mai mic compromis? Greu? Foarte greu? Imposibil. Posibila este, insa, intalnirea unui barbat care sa permita numarul minim de compromisuri astfel incat balanta sa fie oarecum echilibrata. Cate dintre noi ajungem sa traim asa ceva?
Cea de-a doua varianta consta in eliminarea dorintelor. Mai greu decat imposibilul. Omul, prin excelenta, cauta sa-si satisfaca cat mai multe nevoi si dorinte. Numarul acestora creste, desigur, cand vine vorba de o femeie. Asadar, cum s-ar putea evapora un sirag de vise si idei intr-o singura clipita? Nu s-ar putea.
E nedrept si totusi nu exista solutie. E frustrant si deprimant ca nu putem avea totul dar la urma urmei, cine are? E frumos sa ai ceva la care sa visezi, dar trist cand ajungi sa-ti dai seama ca e doar atat: un vis. Si in ciuda dramei, trebuie sa ne oprim un moment sa ne gandim ca nu suntem deloc singure. Fiecare femeie a trecut prin asa ceva si fiecare femeie va trece. Vor trece anii si unele dintre noi ne vom resemna in compromisuri, in timp ce altele vor fi inca agatate de cea de-a treia solutie: o coexistenta fericita.
