Ștefan Bănică este unul dintre puținii artiști care au făcut performanță atât în actorie cât și în muzică. În mod curios, a început să ia muzica în serios destul de târziu, deși a cochetat cu această pasiune încă din liceu. Află cum a debutat în muzică, când a cântat prima dată pe o scenă și cum se numea trupa sa din 1984.
Ești un artist complex. Spune-mi cine a sesizat potențialul tău artistic și te-a îndrumat să începi, la modul serios, o carieră în muzică? Ce vârstă aveai?
La începutul anilor ’90, după Revoluție, nu se mai făceau atâtea filme ca înainte și nici impactul lor nu mai era atât de mare atunci, deși nu pot să mă plâng, pentru
că „Liceenii Rock’n’Roll“, care a apărut în 1991, a bătut toate recordurile de
box-office. Cariera în muzică a venit pe fondul lipsei de constanță a filmului în cariera mea. Compuneam de pe la 14 ani, aveam propriile mele piese, dar nu mă gândisem niciodată până atunci să iau muzica în serios, ca pe o profesie. Nici lumea nu era pregătită să accepte un actor profesionist și un cântăreț profesionist, în același timp. Erau, inclusiv taică-miu, actori care și cântau, existau și cântăreți care cochetau cu actoria, dar nu era nimeni care să exceleze în ambele domenii. Primul meu album de autor, „Un actor, un rock’n’roll“, a apărut în 1992, când aveam 25 de ani. Destul de târziu față de tinerii care se apucă de muzică astăzi.
Dar în public, în copilărie, la ce…
Continuarea Aici
