Austin Abrams a vorbit despre finalul din „Resident Evil” și despre alegerea care schimbă toată povestea. Personajul lui, Bryan, nu scapă din epidemie, nu ajunge eroul salvat în ultima clipă și se transformă chiar în monstrul pe care filmul îl urmărește pas cu pas, potrivit The Hollywood Reporter.
Actorul spune că lovitura cea mare nu stă doar în faptul că Bryan moare. Tragedia vine și din alt loc. El înțelege prea târziu că își dorește copilul și o familie cu Michelle, dar ea rămâne cu amintirea primei lui reacții, cea în care a fugit de vestea sarcinii.
În jurul acestui final se așază și momentul puternic din cariera lui Austin Abrams. Actorul de 30 de ani joacă în rebootul regizat de Zach Cregger, iar „Resident Evil” a strâns 60 de milioane de dolari în primele trei zile, cel mai mare weekend de deschidere din franciză. În același interval, Abrams vine și cu „Whalefall”, thrillerul de supraviețuire regizat de Brian Duffield, programat pentru 16 octombrie.
Bryan ajunge cu ingredientul-cheie pentru antidot la etajul 28, dar nu mai apucă salvarea
În film, Bryan este un curier medical prins exact în clipa în care izbucnește epidemia provocată de virusul T. Misiunea lui pare clară și simplă doar la început. El trebuie să ducă la Raccoon City General un „neutralizator”, ingredientul de care cercetătorii Umbrella au nevoie pentru a finaliza antidotul.
Drumul se rupe repede de plan. Bryan este mușcat, infecția începe să se răspândească, iar tot ce urmează are altă greutate. Nu mai este doar un om care transportă un pachet important. Este cineva care încearcă să ajungă la timp în timp ce corpul îl trădează.
Ajuns în cele din urmă la laboratorul de la etajul 28 al spitalului, Bryan livrează ingredientul-cheie exact înainte să cedeze complet. Numai că cercetătorii Umbrella nu reușesc să termine preparatul la timp. În locul unei salvări de ultim minut, filmul alege exact opusul. Bryan își pierde controlul, îi ucide pe cercetători și devine propria versiune a monstrului alcătuit din mai multe corpuri, a cărui origine fusese construită de-a lungul întregii povești.
Aici stă răsturnarea de sens. Publicul nu privește doar un om fugind de un monstru. Publicul află că a urmărit, de fapt, povestea nașterii acelui monstru.
Austin Abrams spune că exact acest deznodământ l-a surprins
Austin Abrams a spus pentru The Hollywood Reporter că reacția lui la scenariu a fost imediată și foarte clară.
„Am crezut că este nebunesc și șocant când am citit prima dată. Îl urmărești pe acest singur om tot timpul, așa că speri că îți place să-l privești și că ții cu el. Apoi, faptul că nu supraviețuiește este foarte riscant și curajos, exact ceea ce iubesc la toată munca lui Zach. Așa că am fost surprins, dar mi-a plăcut și că și-a asumat acest risc.”
Observația lui merge direct la ce face finalul să rămână după generic. Filmul nu schimbă regula în ultimul minut ca să-l cruțe pe protagonist. Nu îi dă lui Bryan o scăpare discretă și nici o mângâiere emoțională simplă. Zach Cregger lasă deznodământul să doară până la capăt.
Abrams a apreciat exact această lipsă de plasă de siguranță. Pentru el, multe filme noi aleg să omoare efectul unei pierderi tocmai când ar trebui să-l lase să se așeze.
„Cu multe filme din zilele noastre, oamenilor le este puțin prea teamă să facă așa ceva, să ucidă un personaj de care chiar îți place. Iar dacă o fac, lovitura este îndulcită într-un fel, ca să nu doară prea tare. În schimb, multe filme mai vechi nu făceau asta; pur și simplu îți sfâșiau inima. Suntem aici ca să simțim, omule. Suntem aici să trecem prin ceva. Așa că apreciez că Zach este dispus să-și asume un asemenea risc.”
De aici vine și tonul cu care actorul vorbește despre film. Nu pare interesat să vândă un final șoc doar pentru efect. Îl apără pentru consecvența lui. Bryan nu este o excepție care scapă. Povestea îl duce până la consecința pe care o promite.
Mesajul pentru Michelle face finalul și mai greu de dus
Linia emoțională a filmului stă în relația dintre Bryan și Michelle. La început, când ea îi spune că este însărcinată, reacția lui nu este cea pe care ea o aștepta. El vrea să păstreze lucrurile așa cum sunt și se teme de schimbarea pe care ar aduce-o ideea de a deveni tată.
Mai târziu, când infecția se extinde și Bryan simte că nu va mai ieși viu din toată cursa spre spital, încearcă din nou să ia legătura cu ea. Cum nu reușește să o prindă, înregistrează un mesaj audio. În el, regretă felul în care a răspuns la vestea sarcinii și spune că nu și-ar dori nimic mai mult decât să întemeieze o familie împreună cu Michelle. Încheie mesajul spunând: „Cred că ai fi o mamă grozavă”.
Pentru Austin Abrams, acesta este punctul care ridică finalul peste simpla tragedie de gen. Bryan se schimbă, dar schimbarea lui nu repară nimic în exterior. Michelle rămâne cu o versiune veche a lui.
„Asta face parte din tragedia întregii situații. Este atât de trist când te gândești cu adevărat. El lasă acest mesaj vocal pentru iubita lui și poate că îi vor găsi telefonul și cumva i-l vor trimite. Dar ea crede că el nu vrea copilul, când de fapt își dorește acest lucru. Își dă seama: «Nu, o iubesc. Să ai un copil nu este atât de înfricoșător pe cât credeam și vreau să fac asta cu ea». Faptul că ea nu va afla niciodată este cu adevărat tragic. El s-a schimbat și a devenit mai bun, dar nimeni nu va ști vreodată asta. Este ceva în același timp foarte frumos și tragic”, a declarat Austin Abrams, actor, într-un interviu pentru The Hollywood Reporter.
Aici filmul își schimbă cu adevărat greutatea. Bryan nu mai este doar omul care pierde lupta cu virusul. Este omul care ajunge prea târziu la propria claritate.
Bryan nu este eroul de acțiune rece, iar Austin Abrams a vrut exact asta
Austin Abrams a explicat și cum și-a construit personajul. Bryan nu arată și nu reacționează ca un erou de acțiune clasic. Nu este calm, impecabil și sigur pe el în plină apocalipsă zombi. Din contră, actorul a vrut să-l împingă cât mai departe de imaginea aceea lustruită.
„Am vrut să arăt cât mai mult posibil ca opusul eroului de acțiune «cool», pentru că mi se pare mai interesant. Nu am văzut asta făcut atât de des. Există o bucurie în a vedea cum tipul acesta reacționează firesc la toate lucrurile nebunești, iar asta este foarte interesant de urmărit.”
Detaliul spune multe și despre felul în care funcționează filmul. Bryan nu trece prin epidemie ca un profesionist al supraviețuirii. Reacțiile lui sunt mai apropiate de panică, de improvizație și de frica unui om obișnuit aruncat într-o lume care se rupe sub ochii lui.
În poveste, el este prins între mai multe scene-limită. Lovește cu mașina o femeie aflată pe drum, încearcă să o ajute, vede apoi cum izbucnirea epidemiei capătă forme tot mai greu de înțeles și ajunge să lupte pentru a-și continua traseul. La fermă, într-un tunel plin de mașini abandonate și apoi în apropierea spitalului, fiecare etapă îl mută mai departe de omul care era la începutul filmului.
De aceea, finalul nu apare ca o întorsătură pusă doar pentru șoc. Vine din felul în care Bryan este construit de la primul pas. Este vulnerabil, greșește, se teme, apoi încearcă să repare. Numai că filmul nu îi oferă timpul necesar pentru reparație.
Actorul a vorbit și despre partea fizică a rolului. „Resident Evil” nu a însemnat doar emoția finalului, ci și un set de filmări foarte solicitant. El a spus că volumul de alergare, precizia cerută de cadre și filmările nocturne au făcut proiectul greu de dus.
„Cu «Resident Evil», numărul de alergări, combinat cu precizia necesară pentru a obține cadrul corect și filmările nocturne, îl face o competiție dificilă. Ambele au fost, de asemenea, pline de bucurie. «Resident Evil» a avut, în general, mai multe momente amuzante, pur și simplu datorită naturii comediei implicate, iar asta a făcut ca efortul să fie mai ușor de suportat. Dar mi se pare nedrept să spun că unul a fost mai greu de filmat decât celălalt. Ambele au fost foarte solicitante.”
Comparația lui se referă la cele două filme de studio în care apare aproape lipit, „Resident Evil” și „Whalefall”. În primul, este curierul medical Bryan. În al doilea, joacă un scafandru înghițit de un cașalot. Două povești diferite, aceeași idee de personaj împins până la limită.
Un detaliu de platou spune cât de aproape a fost uneori pericolul de ecran. Reacția lui a fost surprinzător de calmă. A spus că atunci era atât de prins în scenă, încât nu a simțit momentul ca pe o sperietură adevărată, iar mai târziu chiar s-a bucurat că secvența arată atât de aproape de limită.
Pentru el, apropierea asta servește filmului. Dacă pare periculos, spune ceva bun despre tensiunea pe care încercau să o construiască.
„Resident Evil” îl prinde pe actor într-un moment rar, cu două lansări mari una după alta
Austin Abrams lucrează în cinematografie de la 13 ani, iar perioada aceasta îl găsește într-un loc nou în carieră. Nu mai este doar prezența recognoscibilă din distribuții puternice. Acum duce pe umeri două proiecte de studio lansate unul după altul.
În „Resident Evil”, el este centrul aproape permanent al poveștii. Filmul îl urmărește pe Bryan în cursa lui către Raccoon City General, în discuțiile cu Michelle și apoi în degradarea tot mai vizibilă provocată de infecție. Tot pe el se sprijină și felul în care finalul lovește. Dacă publicul nu ține cu Bryan, ultima transformare nu mai are aceeași greutate.
Imediat după acest film vine „Whalefall”, thrillerul de supraviețuire regizat de Brian Duffield, programat pentru 16 octombrie. Și acolo, personajul lui Austin Abrams trece printr-o experiență extremă. Este un scafandru înghițit de un cașalot. Actorul a spus că, între costumul purtat ore întregi la acel film și alergările de noapte din „Resident Evil”, ambele proiecte au fost foarte solicitante.
Chiar și așa, Abrams nu vorbește despre perioada asta ca despre o schimbare de identitate. Faptul că se află acum în prim-planul unor producții mari nu îl face, în propria lui descriere, să se simtă diferit pe dinăuntru. Mai curând, spune că încearcă în continuare să se forțeze spre lucruri noi.
Zach Cregger păstrează finalul dur până la capăt, iar asta schimbă toată lectura filmului
Interesant la acest final nu este doar că protagonistul moare. Mai important este cum moare și în ce se transformă. Bryan nu cade eroic după ce livrează ingredientul-cheie pentru antidot. Nu devine nici martirul curat care salvează lumea cu ultimul gest. Filmul îl lasă să termine misiunea, apoi îi refuză răsplata.
Asta schimbă și felul în care se citesc scenele de dinainte. Discuția despre sarcină nu mai este o simplă problemă personală care să-i umanizeze parcursul. Devine un fir de durere care rămâne nerezolvat. Misiunea de la Raccoon City General nu mai este doar o cursă contra cronometru. Devine o ultimă încercare dusă de cineva care nu mai are timp să-și recupereze viața.
Pentru Zach Cregger, alegerea aceasta înseamnă un final fără perna de siguranță pe care Austin Abrams spune că o văd des spectatorii în filmele noi. Nu există un artificiu pus special ca să reducă impactul. Nu apare un colț cald în ultimul minut care să repare tot.
De aceea, și transformarea lui Bryan în monstrul compus din mai multe corpuri capătă alt sens. Nu este doar un efect horror mare, vizibil și brutal. Este forma finală a unei povești despre schimbare, frică și un om care a înțeles prea târziu ce voia.
Succesul de box office vine la pachet cu cele mai bune cronici ale francizei
Filmul are și cifrele care îl împing în față. „Resident Evil” a obținut 60 de milioane de dolari în primele trei zile. Potrivit The Hollywood Reporter, acesta este cel mai mare weekend de deschidere din franciză.
Tot în același registru, materialul notează și că rebootul semnat de Zach Cregger a primit cele mai bune recenzii din seria „Resident Evil”. Combinația contează. Nu este doar un start mare la box office, ci unul însoțit de cea mai bună primire critică a francizei.
Pentru Austin Abrams, asta înseamnă că un rol construit pe vulnerabilitate, panică și un final fără salvare ajunge în centrul unei lansări care a pornit puternic. Iar pentru film, înseamnă că pariul de a nu-l proteja pe Bryan până la ultimul cadru nu a venit într-un proiect mic și discret, ci într-un titlu care rulează deja în cinematografele din Statele Unite.
Tragedia lui Bryan stă și în faptul că devine altcineva exact când înțelege cine voia să fie
Poate cel mai apăsător detaliu din tot ce a spus Austin Abrams este felul în care vede transformarea lui Bryan. Nu vorbește despre ea ca despre o pedeapsă simplă și nici ca despre o morală apăsată. O vede ca pe o tragedie în care omul se schimbă, dar nimeni nu mai apucă să afle asta.
Aici finalul își găsește nota cea mai amară. Bryan începe filmul speriat de ideea de a deveni tată. Îl încheie gata să accepte exact acest viitor. Numai că această înțelegere nu mai ajunge unde contează. Michelle nu vede schimbarea. Publicul o vede, apoi îl pierde.
În termenii cei mai direcți, acesta este motivul pentru care sfârșitul din „Resident Evil” rămâne atât de apăsat. Nu doar pentru că protagonistul moare, ci pentru că moare exact în clipa în care începe să devină omul pe care ar fi vrut să-l cunoască mai bine și femeia pe care o iubește.
„Resident Evil” rulează acum în cinematografele din Statele Unite.
