Roxana Voicu
Romanița nobilă
Partea utilizată: florile (se culeg în plin proces de înflorire). Moduri de utilizare Infuzie: 2-3 linguri la un litru de apă; lăsați să infuzeze 5-10 min. Calmantă La...
Granatul
Denumirea sa botanică provine din grecescul parthenion, derivat din parthenos (“tînără fată”),fără îndoială pentru că servea în principal la tratarea tulburărilor specifice femeilor. Se dădea și lăuzelor, pentru a...
Crușin
Numele franțuzesc al crușinului, bourdaine, provine din franceza veche, din vulgarul bourd (“corcit”). Planta era denumită astfel pentru că seamănă în același timp cu ruda sa, verigarul,...
Limba-mielului – Părintele transpirației
A fost adusă, probabil, din Africa în Evul Mediu, întrucît nu figurează în scrierile medicale vechi. Numele său franțuzesc, bourrache, este de origine arabă: abu rach înseamnă “părintele transpirației”,...
Coacăză neagră – Vaccinium Myrtillus
De ani de zile oamenii folosesc afina în medicină la fel ca dulcețurile și alte produse alimentare. Face parte din aceeași familie ca și coacăza și conține substanțe chimice numite antocianine....
Armurariu – Silybum marianum
Legenda medievală ne spune că vinișoarele albe de pe frunzele acestei plante sînt urmele lăsate de cîteva picături de lapte scurse din sînul Fecioarei Maria atunci cînd...
Hasmațuchi – Anthriscus cerefolium
Partea utilizată: tulpinile, frunzele (proaspete) și semințele (rar) Hasmațuchi se cultivă ușor și se reînsămînțează de la sine. Descriere generală Medicina română utiliza această plantă încă din secolul I Î.Hr. datorită...
Hamamelis – alun vrăjit
Acest arbust originar din America de Nord ocupă un loc important în farmacopeea tradițională amerindiană, care îi atribuie o multitudine de puteri, așa cum o dovedește și...
Isopul – Hyssopus officinalis
Etimologia cuvântului pare să-i încurce pe specialiști: dacă cei mai mulți dintre ei văd în el o deformare a termenului grecesc azob, desemnînd o plantă sacră, alții afirmă...
Gheara diavolului (Harpagophytum procumbens)
Etimologia numelui său savant derivat din vechiul verb germanic harpar , care înseamnă ‚,a apuca’’ , ,,a prinde’’ , se potrivește bine cu supranumele ,,gheara-diavolului’’ , inspirit...