Originară din Cartagina şi din regiunile mediteraneene, anghinare a fost cultivată inca din antichitate pentru calitățile sale exceptionale. În prezent, această legumă și plantă medicinală este cultivată în întreaga lume.
Anghinare crește până la 2 metri, puternică, ramificată și este o plantă bienală.
Acțiune farmacologică:
Stimulează metabolizarea colesterolului în ficat, este diuretic, tonic, depurativ, hipoglicemiant.
Anghinarele tinere consumate în starea lor brută sunt indicate în diareele cronice.
Frunzele de Anghinare utilizate în fitoterapie:
Preparatele făcute din această plantă (ceaiuri, praf, tinctura), au calități terapeutice excepţionale, se folosesc în cazuri de tulburări ale circulației sângelui, a celor hepatice si renale.
- Praful de anghinare, făcut din frunze uscate, se administrează la pacienţii în cantitatea de 2-4 grame pe zi, în mai multe etape şi se recomandă să fie ţinut sub limbă timp de câteva minute şi apoi înghiţit cu apă.
- Sintetic vorbind, preparate din anghinare pot fi folosite pentru tratarea bolilor cardio-vasculare, hepatice, tulburări renale, eczeme, diabet zaharat, podagră, hemoroizi si pentru regenerarea celulelor hepatice.
Tratamente naturale şi proceduri de aplicare:
- Suc de anghinare:
Un pahar mic de suc de anghinare se recomanda sa fie băut înainte de micul dejun şi masa de prânz. Acesta este un tratament indicat pentru persoanele constipate.
Acesta este un tratament de drenaj, în caz de constipaţie, fără a dăuna ficatului.
- Ceai de anghinare:
Infuzia se face dintr-o lingura de frunze de anghinare pisată in 500 ml de apă.
Ceaiul ar trebui să fie lăsat timp de 15-20 minute, în scopul de a deveni o infuzie. Ceaiul ar trebui să fie băut jumătate de cană înainte de micul dejun și jumătate înainte de cină. Tratamentul trebuie urmat în cure de 21-30 zile, cu pauze de 30 de zile.
- Tinctura de anghinare:
Se ia 20 de grame de frunze de anghinare pisată și se dizolvă în 100 ml alcool de 70 grade, le lăsăm 15 zile, apoi când e gata tinctura luăm câte 5-15 picături de 3 ori pe zi. Tinctura trebuie diluată cu apă sau cu ceai.
