Respiraţia neplăcută dimineaţa, la trezire este o problemă cu care toţi oamenii se confruntă, dar ar trebui să fie temporară. Dacă ea nu dispare după spălarea pe dinţi şi după masă, poate fi semnul unor obiceiuri nocive sau al unor boli.
Halena sau halitoza, cum este numită medical respiraţia urât mirositoare, poate fi o problemă temporară, ca atunci când mâncăm ceapă şi usturoi. Ea durează în aceste cazuri câteva ore. Şi fumatul poate determina apariţia unui miros neplăcut al gurii, care nu se poate trata decât prin renunţarea la acest viciu sau prin soluţii cu efect temporar, cum ar fi guma de mestecat, periajul frecvent al dinţilor şi al limbii sau consumul unor condimente aromate, de tipul pătrunjelului, scorţişoarei, anasonului, mărarului sau chimenului.
Placa bacteriană emană compuşi cu sulf
În mai mult de 80% din cazuri, halena este cauzată de probleme care ţin de cavitatea bucală. Resturile alimentare acumulate în spaţiile interdentare pot fermenta, generând respiraţie urât mirositoare. Acelaşi efect îl are şi placa bacteriană acumulată pe dinţi. În ea există milioane de bacterii ai căror produşi de secreţie sunt nişte compuşi volatili pe bază de sulf.
Nu există o singură bacterie incriminată de apariţia halitozei, ci un cumul de specii bacteriene. Alte două cauze ale halitozei sunt cariile şi gingivita, inflamaţia gingiei. De asemenea, parodontoza, boala care atacă ligamentele de menţinere a dinţilor, poate avea aceeaşi consecinţă. Cu cât afectarea ligamentelor este mai mare, cu atât mirosul neplăcut al gurii este mai puternic. Prin tratarea acestor probleme ale cavităţii bucale, halena dispare.
Aportul redus de apă scade cantitatea de salivă
Unele dintre rolurile salivei este de a neutraliza acizii formaţi de placa bacteriană din cavitatea bucală şi de a îndepărta celulele moarte de pe limbă şi de pe partea internă a obrajilor. În lipsa unei cantităţi suficiente de salivă, situaţie denumită medical xerostomie, acizii şi celulele moarte nu sunt eliminate, respectiv neutralizate şi ajung să determine apariţia respiraţiei urât mirositoare.
Xerostomia poate fi cauzată de o multitudine de factori, dar cel mai frecvent dintre ei este consumul redus de apă. La acesta se mai adaugă respiraţia pe gură, fumatul, stările prelungite de anxietate, dar şi boli precum diabetul zaharat sau insipid ori atrofia glandelor salivare (sindromul Gougerot-Sjögren). Câteva sute de medicamente au ca efect advers scăderea secreţiei de salivă, printre acestea numărându-se antialergicele şi unele antihipertensive şi antidepresive.
Apa de gură cu alcool usucă gura
Dacă şi tu te numeri printre cei care încearcă să combată mirosul neplăcut al respiraţiei prin clătiri cu apă de gură, ar trebui să verifici eticheta produsului pe care-l foloseşti. Oricât de mentolată ar fi, o apă de gură care conţine alcool va avea efectul contrar celui scontat. Aceasta din cauză că alcoolul deshidratează mucoasa bucală şi provoacă astfel halitoză. Prin urmare, dacă te confrunţi cu respiraţie urât mirositoare, ar fi bine să eviţi acest tip de apă de gură. Se înţelege deci că şi consumul de alcool are acelaşi efect. Cafeaua deshidratează şi ea mucoasa bucală.
De vină poate fi şi excesul de proteine
Când organismul metabolizează proteinele din alimente, generează o substanţă numită amoniac. Cu cât consumăm mai multă carne, lactate şi alte asemenea alimente bogate în proteine, cu atât cantitatea de amoniac va fi mai mare, iar problema este că el se elimină prin respiraţie (şi prin urină). Un alt motiv pentru care dietele hiperproteice sunt asociate cu halitoză este acela că excesul de proteine provoacă deshidratare, inclusiv a mucoasei bucale. Periajul dinţilor şi guma mentolată pot să combată doar temporar mirosul neplăcut al respiraţiei în asemenea cazuri. Soluţia cu adevărat eficientă este reducerea aportului de proteine.
O problemă reală sau o fobie?
Există persoane care au convingerea că respiraţia le este neplăcută, dar în realitate aceasta este normală. Ele interpretează greşit gesturile persoanelor din jur, crezând, de exemplu, că halena este motivul pentru care interlocutorul stă la distanţă. Aceste persoane suferă de ceea ce medicii numesc halitofobie şi capătă ticuri precum acoperirea gurii cu mâna în timpul unei conversaţii sau păstrarea distanţei de persoanele cu care interacţionează.
Bulină
ŞTIAŢI CĂ…
… zahărul este un combustibil pentru bacteriile care generează mirosul neplăcut, contribuind la multiplicarea lor?
Candidoza orală poate fi motivul pentru care aerul expirat are un miros neplăcut. Ciuperca ce cauzează infecţia determină apariţia unor pete albicioase pe limbă şi pe obraji.
SFATUL SPECIALISTULUI
Apariţia halitozei poate fi determinată de afecţiuni ale căilor respiratorii, cum ar fi obstrucţiile căilor nazale, sinuzitele, amigdalitele, broşectaziile, pneumonia sau cancerul. Alte posibile afecţiuni care pot fi la originea respiraţiei urât mirositoare sunt refluxul gastroesofagian, stenoza pilorică (îngustare a sfincterului situat între stomac şi duoden, ca urmare a ulcerului sau a unei tumori la acest nivel), cetoacidoza diabetică (o complicaţie a diabetului), leucemia, dar şi anumite medicamente. Studiile recente atestă prezenţa halitozei şi la persoanele care au infecţia cu Helicobacter pylori, o bacterie implicată în apariţia ulcerului. Dr. Raluca Drăghici, medic specialist stomatolog
