Etimologia cuvântului pare să-i încurce pe specialiști: dacă cei mai mulți dintre ei văd în el o deformare a termenului grecesc azob, desemnînd o plantă sacră, alții afirmă că el vine de la hys (“porc”) și obs (“față”, “chip”), pentru că forma florilor sale amintește de un cap de porc.
Hipocrat recomanda isopul în cazul pleureziilor, iar Dioscoride îl utiliza în tratarea astmului și a catarului. El servea deasemenea la tratarea leproșilor.
Partea utilizată: vîrfurile florale, (planta se recoltează vara în timpul înfloririi).
Moduri de utilizare:
- Infuzie: 1-2 linguri la un litru de apă; lăsați să se infuzeze 5 minute.
ATENȚIE!!!
Folosiți isopul cu prudență dacă sunteți o fire nervoasă, deoarece isopul este o plantă excitantă.
Isopul consumat în exces poate provoca uneori convulsii.
Antiviral:
Isopul combate guturaiul și gripa, este cu atât mai eficient cu cât este folosit mai din timp, încă de la primele simptome de boală. Acțiunea sa sudorifică ajută organismul să elimine toxinele.
Planta este deosebit de activă și împotriva virusului herpetic (Herpes simplex).
Împotriva afecțiunilor respiratorii
Folosiți isopul cu miere dacă va doare gâtul sau dacă tușiți, ceaiul de isop se poate folosi și împotriva răgușelii (în acest caz folosiți o infuzie mai concentrată: o mînă și jumătate la un litru de apă)
Digestiv
Isopul acționează asupra tuturor tulburărilor digestive. Luat după mese, el suscită o senzație de lejeritate și previne eventualele balonări. Iar dacă ați mîncat prea mult , acțiunea sa antispasmodică va limita pagubele.
Pentru uz extern
Aplicați pe contuzii comprese cu infuzie concentrată de isop (două mîni la un litru).
