Desi vorbim de o singura planta, si anume Camellia sinensis, exista mai multe categorii de ceaiuri datorita modului in care sunt preparate. Astfel, exista ceaiuri negre sau rosii, verzi, oolonguri, albe sau galbene. Ceaiul verde este un ceai nefermentat, incat imediat dupa procesul de culegere, frunzele sunt trecute prin abur, dupa care sunt uscate si rulate. Apoi, ceaiul este din nou uscat si conservat intr-o camera rece. Tocmai aceste etape impiedica fermentarea, obligatorie in cazul ceaiurilor negre. Deoarece nu este supus multor transformari comparativ cu alte ceaiuri, ceaiul verde este cunoscut pentru proprietatile sale terapeutice.
Avantajele ceaiului verde asupra sanatatii nu au fost trecute cu vederea de catre chimisti, actiune ce a fost concretizata in numeroase lucrari publicate de-a lungul anilor. Acestia au descoperit in ceaiul verde substante precum fosfor, potasiu, fluor, cupru, sodiu, clorofila, vitamine (A, B, C, E) ce ajuta pentru/la:
– acuitate vizuala – vechii chinezi presupuneau ca ceaiul verde poate ameliora acuitatea vizuala, lucru dovedit si de catre oamenii de stiinta deoarece acesta contine provitamina A, vitamina B1 (ce actioneaza asupra sistemului nervos si in special asupra nervilor ochiului) si B2 (are o actiune preventiva impotriva scaderii acuitatii vizuale)
– afectiuni hepatice – datorita catechinei, ceaiul verde are o actiune directa asupra functionarii ficatului
– alergii, antibacterian si dezinfectant, boli cardiovasculare
– carii dentare – cercetatorii au ajuns la concluzia ca “bautul ceiaului dupa mese are efect semnificativ in prevenirea acestora”
– digestie, gripa, hipertensiune
Este recomandat consumul a maxim patru cesti de ceai verde zilnic; de regula, se evita a fi baut seara, deoarece pentru unele persoane ar putea cauza insomnie. De asemenea, o atentie deosebita este indreptata asupra modului in care este preparat; desi exista diferite tehnici de preparare, mai ales pentru ceaiurile verzi fine- obtinute din mugurii si frunzele tinere- pentru ceaiurile verzi populare, accesibile multora dintre noi, se recomanda ca apa sa nu aiba mai mult de 70-80 grade Celsius, iar timpul de infuzie sa fie de maxim 3-4 minute (altfel devine amar si nu mai este bun de baut).
Pentru a avea parte de o experienta placuta, interesanta, este foarte important sa stiti cum sa alegeti un sortiment de ceai verde, sa stiti cum sa-l preparati si sa stiti sa-l beti. La urma urmei, exista o arta a ceaiului in fiecare sortiment care exista.
Regulile de baza in prepararea ceaiului in China
- ceainicul trebuie incalzit cu apa clocotita sau la abur
- se adauga frunzele de ceai (de preferat direct in ceainic)
- se asteapta in jur de 2-3 minute pana cand ceaiul incepe sa se deruleze
- dupa derularea frunzelor de ceai, se toarna apa fierbinte (70-80 grade Celsius) si se asteapta inca 2-3 minute pentru a putea fi servit.
Exemple de ceaiuri verzi chinezesti
Huo Qiang – este unul dintre cele mai bune si scumpe ceaiuri chinezesti. Frunzele uscate sunt rasucite (manual, ceea ce e uimitor!) ce se desfac in timpul infuziei. Recomandat cunoscatorilor.
Tao Ping Hou Kui – este un ceai rar, recoltat la altitudine; este cunoscut pentru aroma sa de orhidee.
Lung Ching – sau “Fantana dragonului”, este recomandat cunoscatorilor.
Rolling Cloud – un ceai de o calitate inalta, si cu un pret pe masura.
White Monkey – frunzele acestui ceai sunt ondulate, cu varfurile albe. Este usor dulce si parfumat.
Lu An Gua Pian – prezinta un gust usor amarui de urzica sau de frunze de papadie.
Chun Mee – se traduce “spranceana de batran”; frunzele ceaiului sunt asemenea unor taitei marunti; are o aroma asemanatoare cu cea a mentei.
Mao Feng – are frunze lungi, ondulate si un gust usor piperat si amarui. Se alege de regula recolta de primavara unde sunt culesi mugurii.
Huang Hua Yun Jian – frunzele sunt ca niste ace lungi; are un gust usor sarat.
Mao Jan – fiind un ceai digestiv, se recomanda a fi servit la sfarsitul meselor.
Xu Ya – are frunze ceva mai mari decat alte ceaiuri verzi chinezesti; are “un miros discret de iod si gust putin afumat”.
Tian Mu – un ceai elegant, recomandat incepatorilor
Gunpowder – “pulbere de mici perle care se deschid plesnind in momentul infuzarii” (ce nebunie trebuie sa fie acolo!). Poate fi baut atat singur, cat si insotit de frunze de menta.
Sencha – este un ceai chinezesc, insa preparat in stil japonez (trecut prin abur).
Regulile de baza in prepararea ceaiului in Japonia
Ceaiul japonez se prepara diferit de ceaiul chinezesc. Astfel, sunt folosite cesti cu gura larga ce au si capac sau ceainic japonez (ca sa va faceti o idee cu privire la dimensiunea ceainicului, acesta trebuie sa respecte principiul “Cu atat mai bun e ceaiul, cu cat mai mic e ceainicul”). Se recomanda ca ceainicul sa fie din lut ars care sa aiba o sita incorporata, pentru a putea realiza mai multe infuzii. Apa este cea care ofera calitatea ceaiului; nu trebuie sa fie de la robinet! este de preferat apa de izvor sau cea plata. Aceasta se incalzeste, iar in momentul dinainte de clocot se ia de pe foc si se lasa putin sa se raceasca. Ceaiul este cu atat mai bun, cu cat apa este mai putin fierbinte. Temperatura potrivita este de 60 grade Celsius pentru ceaiurile premium, 70 grade Celsius pentru ceaiurile intermediare si 80 grade Celsius pentru ceaiurile de calitate inferioara. Daca apa este mai putin fierbinte, atunci timpul de infuzare este mai lung (intre 50-150 de secunde).
Exemple de ceaiuri verzi japoneze
Gyokuro (tradus “roua pretioasa”) – este unul dintre cele mai rafinate si scumpe ceaiuri de umbra si este recomandat celor initiati in arta ceaiului
Tenbu (tradus “dans divin”) – este recoltat primavara si are un gust “iodat si marin, destul de accentuat”
Matcha – dupa uscare, frunzele acestui ceai sunt zdrobite cu pietre de moara si transformate intr-o pudra fina (merita de cautat informatii despre acest ceai, indeamna la un ritual mai special, veti ramane uimiti)
Tenko (numit si “parfumuri ceresti”)
Tencha – frunzele acestui ceai nu sunt rulate, ci raman sfaramate neregulat; ceaiul este mai putin accentuat decat Matcha sau Gyokuro
Kabuse – contine muguri si frunze foarte tinere
Bancha – provine din frunzele mai groase, culese la a doua sau a treia recolta.
Sencha – reprezinta 80% din productia japoneza; are un gust persistent, usor acrisor
Yamabuki – ceai de calitate superioara fiind cules din prima recolta
Fukamushi – un Sencha care a stat mai mult timp la abur; are un gust pronuntat
Kikio – ceai de calitate superioara si prezinta arome puternice.
