Poate copilul tău încă nu a reușit să se integreze la fel de ușor precum au făcut-o restul copiilor și probabil dă dovadă de mai multă timiditate, dar acest lucru nu ar trebui să te îngrijoreze. Micuțul tău timid are nevoie de puțin mai mult timp pentru a se obișnui cu grupul din care face parte. Cel mai important este să fii răbdătoare, să îl asculți, să fii empatică și să îi arăți toată încrederea pe care o ai în el.
Timiditatea din rândul copiilor este de multe ori greșit interpretată. Unii copii prezintă timiditate permanentă, în timp ce alți copii sunt timizi din cauză că nu primesc ajutorul necesar în această direcție. Părinții au întotdeauna rolul de a-l învăța pe cel mic cum trebuie să se descurce de-a lungul vieții, oferindu-le iubirea și înțelegerea necondiționată.
Un copil timid ar putea să prezinte cel mai frecvent un temperament flegmatic. Este sensibil, la locul lui, este ordonat și organizat, nu are reacții imediate, realizează unele sarcini mai întârziat și poate fi mai puțin sociabil. Astfel de copii trebuie să primească toată încurajarea și susținerea din partea părinților săi. Nu trebuie obligați să se implice în activități care nu îi fac plăcere. Este foarte important să ai multă răbdare și să îi acorzi timp pentru a face față situațiilor și persoanelor noi cu care abia a dat piept.
Oferă-i încurajarea ta și spune-i cuvinte dragi. Încearcă să nu îl respingi cu replici de genul:
,,Dacă ai de gând să te ascunzi după fusta mea, putem să ne întoarcem imediat acasă“ sau ,,Nu mai fi aşa de papă-lapte“.
Este esențial să îi oferi empatie și să îl încurajezi în permanență:
,,Poţi să stai cât vrei în braţele mele, o să mergi la ceilalţi când vei fi pregătit“ sau ,,Toată lumea se sperie din când în când, chiar şi oamenii mari“.
Ce spun specialiștii
„Dacă au copii foarte sensibili, emotivi şi timizi, părinţii trebuie să le înţeleagă acestora viaţa emoţională – aici vorbim despre jocul ataşamentului. Dacă îl etichetezi pe copilul tău ca fiind ,,timid“, ceilalţi pot accepta eticheta şi se conformează acesteia. Copilul va fi tratat conform etichetei pe care noi i-o punem. Copiii timizi au nevoie de multe încurajări, de susţinere, de motivare. În primul rând, trebuie să cultivăm încrederea copilului în forţele proprii, prin empatie, prin apreciere, prin deschidere, prin comunicare, prin implicarea în activităţi care presupun microgrupuri, ateliere, cercuri de creaţie”, a declarat Sorin Lucaci, psiholog.
Sursa: clickpentrufemei.ro
