De fiecare dată când ieșiți din casă, micuțul tău face scandal? Învață să îl ții sub control ca să nu
te mai pună în situații jenante.
Acesele de furie apar, de cele mai multe ori, în jurul vârstei de un an și jumătate și sunt determinate
fie de personalitatea puternică a copilului, fie de încercarea de a-și manifesta independența, fie de
obișnuința de a căpăta mereu ceea ce își dorește. Pe măsură ce copilul crește și începe să se exprime
tot mai bine și să înțeleagă ce îi spun părinții, crizele de isterie vor dipărea.
Ce trebuie să faci?
Stabilește reguli clare. E foarte important să stabiliți împreună ce are voie să facă și ce nu atunci
când ieșiți afară, când mergeți la cumpărături și ori de câte ori vă petreceți timpul în afara casei. De
exemplu, când mergeți prin magazine, spune-i că are voie să își aleagă numai o singură jucărie, dacă
ieșiți în parc, indică-i exact locurile unde are voie să se joace, etc. Dacă începe să plângă și să se
împotrivească atunci când îi spui că trebuie să plecați, nu insista prea mult să facă așa cum vrei și,
mai ales, nu îl forța. Lasă-l încă 5-10 minute să se liniștească, apoi încearcă să îi distragi atenția cu
altceva, ca să uite motivul supărării. Încet-încet, fără ca el să își dea seama, o puteți lua spre casă.
Comportă-te normal.
Una dintre cele mai bune metode de a-l face să se oprească din țipat e să rămâi calmă. În felul
acesta îi arăți că nu te afectează prea mult comportamentul lui. În schimb, dacă te enervezi, nu faci
decât să îi alimentezi lui furia și, în loc să se oprească atunci când tu țipi, va continua și mai tare. Nu
lăsa pe nimeni să intervină, pentru că asta îți va afecta imaginea în fața copilului: pe de altă parte, el
va ști că indiferent ce va face va gasi o salvare în persoana respectivă (unul dintre bunici, de
exemplu), pe de alta, autoritatea ta va fi subminată, copilul nu va mai pune preț pe sfaturile tale.
Distrage-i atenția
Fă-l să uite de supărare îndreptându-i atenția spre altceva. Funcționează aproape de fiecare dată, mai
ales la copiii mai mici. În scurt timp, va uita că, în urmă cu doar câteva minute, plângea.
Ce nu trebuie să faci.
Nu îl lovi. Nu rezolvi nimic dacă dai în el sau îl tragi de păr, ba mai rău o să plângă.
Nu ceda. Susține-ți poziția în continuare și nu face cum vrea el, doar pentru că a început să plângă.
Rămâi fermă și spune-i că, deși țipă, nu va obține ceea ce vrea. Ca să-l faci să se oprească din urlat,
spune-i că nu înțelegi ce vrea să îți spună, așa că va trebui mai întâi să se liniștească și apoi să îți
explice care e motivul supărării.
Nu pleca de lângă el, amenințându-l că îl lași singur. E posibil să nu funcționeze întotdeauna. Unii
copii s-ar putea simți abandonați, în timp ce pe alții amenințarea s-ar putea să nu îi sperie deloc.
Nu răspunde tot prin furie. Nervii tăi nu îi vor calma nicidecum pe ai lui. În plus, țipetele tale îl pot
speria. Cu cât păstrezi mai bine calmul, cu atât mai repede vei rezolva situația.
