The Academia Europeană de Film (EFA) a apelat la satira anticapitalistă din „Triunghiul tristeții”, regizat de suedezul Ruben Östlund, care a primit cel mai mare premiu și încă trei, în timp ce „Bunul patron”, de Fernando León de Aranoaa fost încoronată drept cea mai bună comedie a anului.
Östlundcâștigător al EFA Best Film Award în 2017 cu „The Square”, a luat din nou cel mai înalt premiu, precum și cel corespunzător celui mai bun regizor și cel pentru cel mai bun scenariu. Și-a completat succesul cu cea mai bună interpretare masculină pentru unul dintre actorii săi, croato-danezul Zlatko Buric, în rolul unui bogat rus recalcitrant.
O altă satiră, un amestec de umor și dramă pe fondul nesiguranței locului de muncă, cu Javier Bardem în rolul șefului fals impecabil al unei fabrici de cântare, a primit corespunzătoare comediei anului.
León de Aranoa, care a primit pentru prima dată un premiu EFA, s-a dus să-l ia împreună cu producătorul său, Jaume Roures, care a susținut în glumă că filmul este de fapt o dramă. „Este o greșeală, e o greșeală”, a repetat Roures pe scenă, uneori în engleză, alteori în spaniolă, alteori în franceză, în sfârșit îi doresc, în catalană, regizoarei Carla Simón același succes pentru filmul ei, ‘Alcarrás’nominalizat pentru cel mai bun film și, de asemenea, pentru cel mai bun scenariu – două dintre trofeele pe care colegul său suedez le-a prețuit.
Gala a avut loc în capitala Islandeiîn conformitate cu schimbarea rotativă a EFA, care își desfășoară gala bianuală la Berlin, unde își are sediul, în timp ce o dată la doi ani o face într-un oraș european.
Repartizarea trofeelor a început deja sub semnul favorabil Östlund, care a primit premiul pentru cel mai bun regizor pe primul loc, pentru a acumula ulterior spațiu în lista câștigătorilor. Filmul lui a venit la gală după au primit Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes și cu precedentul celui mai înalt premiu EFA obținut de suedez cu „The Square”.
Premiul corespunzător pentru cea mai bună actriță a fost primit -deși virtual, în legătură de acasă, pentru că era bolnavă- Vicky Krieps din Luxemburg, pentru rolul ei intens din „Corsage‘, recenzia împărătesei ‘Sissi’ regizat de austriaca Marie Kreutzer. Astfel, ea a eliminat-o pe Penélope Cruz, nominalizată la acel premiu pentru rolul din „Mame paralele”, de Pedro Almodóvar.
A fost o gală foarte nordicăatât pentru lista câștigătorilor, cât și pentru că s-a desfășurat în impresionantul auditoriu Harpa din Reykjavík, inclusiv interpretări muzicale ale Orchestrei Simfonice din Islanda, câteva glume și cu ochiul privitorului.
Rândul distribuirii premiilor a fost deschis de actorul spaniol Carlos Areces în pantaloni scurți-costum de baie și deveniți maestru de ceremonii să anunțe premiul pentru cel mai bun scurtmetraj -care a fost primit de slovena „Viața sexuală a bunicii”-. Pretextul îmbrăcămintei sale a fost numărul mare de bazine termale și lagune din Islandao glumă care a fost primită cu zâmbete de către un public căruia i se ceruse să se îmbrace cu o anumită etichetă.
Tot din Spania a participat actrița, cântăreața și activistul pentru drepturile colectivului LGTBI Jedet, în acest caz într-un costum negru foarte elegant, care a decernat premiul FIPRESCI Federația Criticii Internaționale. A fost primit de sloveno-italianul ‘Small body’, de Laura Samani.
Onoruri pentru Ucraina, Von Trotta, Belllocchio și Suleiman
Capitolul omagiului unei întregi cariere i-a fost rezervat Actrița și regizoarea germană Margarethe von Trottao icoană în rândul cinematografiei regizate de femei, care a primit premiul onorific de la colega ei poloneză Agnieszka Holland, președinte al EFA și partener de luptă al premiatei.
Italianul Marco Bellocchio a primit un alt premiu special, în acest caz ca un inovator al limbajului cinematografic. A făcut-o într-un discurs scurt și improvizat, între râsete complice cu actorul Pierfrancesco Favino și hotărât să folosească doar ‘bellissima lingua italiana’, într-o ceremonie dominată de engleză.
Palestinianul Elia Suleiman a primit un alt premiu special în semn de recunoaștere a contribuției sale la cinematografia europeană și a unei cariere pe care directorul EFA, Mike Downey, a definit-o ca fiind combinația perfectă „între capacitatea de a distra și angajamentul” politic.
Știri similare
Cele mai sincere ovații, cu publicul Harpa în picioare, au fost, totuși, pentru cinematografia ucraineană. A fost atât când premiul Eurimages a fost acordat colectiv grupului de cineaști din acea țară aflată în război din cauza invaziei ruse, cât și când premiul corespunzător celui mai bun documentar a fost acordat lui „Mariupolis 2”.
Sursa: www.epe.es
