,,Dă-mi Doamne, puterea de a ACCEPTA lucrurile pe care NU le pot schimba, CURAJUL să schimb lucrurile pe care le POT schimba și ÎNȚELEPCIUNEA de a vedea diferența.” (Rugăciunea Serenității)
Gestionarea emoțiilor negative, se realizează adesea prin strategii bazate pe control, de exemplu: suprimarea, evitarea deliberată a stării noastre interioare fiind puse în legătură cu diverse consecințe negative. O altă cale de abordare a emoțiilor este ACCEPTAREA. În contrast cu strategiile bazate pe control, individul acceptă și trăiește emoția în întregimea sa, fără să încerce să o altereze, să o evite, să o schimbe sau să dețină controlul asupra ei. Scopul coping-ului bazat pe acceptare este cultivarea unei relații diferite cu emoțiile.
Ce înseamnă să ai o anumită relație cu emoțiile tale?
Hugo Alberts propune metafora ,,musafirului nepoftit”. Atât emoțiile negative, cât și cele pozitive sunt aspecte inevitabile ale vieții. În general, nu întâmpinăm dificultăți în gestionarea experiențelor pozitive. Experiențele negative pot fi adevărate provocări, dar nu din cauza experienței în sine, ci din cauza atitudinii și a relației noastre cu acele emoții.
Atât situațiile plăcute, cât și cele neplăcute fac parte din viață: tindem să acceptăm și să îmbrățișăm experiențele plăcute, respectiv să luptăm și să opunem rezistență experiențelor negative. Pe termen lung, această tendință de a gestiona diferit ambele tipuri de experiențe, creează un anumit tip de relație cu fiecare dintre ele.
Imaginează-ți că sună cineva la ușă, în momentul în care deschizi ușa, constați că este o persoană în fața ta. Este într-o dispoziție plăcută și are o atitudine pozitivă. Purtați împreună o discuție agreabilă. A doua zi, apare din nou. Inviți persoana înăuntru și stați de povești la o cafea. Petreceți împreună întreaga după-amiază. În timp, se construiește o relație pozitivă.
De fiecare dată când te vizitează, o inviți cu entuziasm în casa ta. Este un musafir bine-venit. Într-o altă zi, din nou sună cineva la ușă. De data aceasta, în fața ta vezi o persoană total diferită: este într-o dispoziție neplăcută, arată supărată și are o atitudine negativă. Traversează o perioadă dificilă și te întreabă dacă îi permiți să intre? Îi răspunzi că nu este bine-venită și că ar fi mai bine să plece. Imediat îi trântești ușa și încerci să uiți că persoana aceea a fost la ușa ta.
După un timp, din nou sună cineva la ușă și în timp ce te îndrepți să îi deschizi, speri în sinea ta să fie persoana pozitivă. Din nefericire, este din nou persoana negativă. Destul de iritat, îi răspunzi că nu are ce căuta la tine și că nu este bine-venită. Nu contează cât de mult îți dorești ca persoana aceasta să te viziteze sau nu, oricum va continua să te viziteze, din când în când. Deși nu i-ai permis niciodată să vă cunoașteți, în mintea ta devine o persoană ostilă și periculoasă.
Uneori, din senin simți teama ca nu cumva să apară din nou persoana negativă. Poate decizi să te baricadezi în casă sau instalezi camere de supraveghere la ușa de la intrare. În timp, între voi doi se construiește o relație negativă.
Această metaforă ilustrează cum dezvoltăm o anumită relație cu experiențele noastre de viață, cu o conotație pozitivă sau negativă, chiar și fără să ne propunem acest lucru. Persoana pozitivă, respectiv cea negativă simbolizează experiențele noastre pozitive versus cele negative.
Așa cum nu invităm în casă persoana negativă, tot așa nu dorim să permitem să ni se întâmple lucruri neplăcute în viață. Încercăm să le evităm, suprimându-le sau ignorându-le sau dorind în sinea noastră să plece, nu vrem să avem de-a face cu ele. În general, în contact cu emoțiile noastre negative dezvoltăm o relație caracterizată prin non-acceptare și de evitare.
Există mai multe motive pentru care vrem să ținem la distanță experiențele negative. În primul rând, sunt neplăcute, ,,închizând ușa”, ne gândim că putem preveni suferința pe care ne-o pot provoca, cel puțin pe moment. În al doilea rând, mediul nostru ne poate învăța, în mod explicit sau implicit să ținem experiențele negative la distanță de noi. Un tată care îi spune fiului său: ,,Băieții mari, nu plâng!”, îi spune efectiv să blocheze emoțiile negative care pot provoca lacrimi sau durere emoțională.
Există o serie de probleme care decurg din excluderea experiențelor negative din viața noastră. În primul rând, nu reușim să extragem informații valoroase din emoții. Emoțiile sunt date. Ele ne pot furniza lucruri valoroase despre noi. Furia, de exemplu poate semnala că cineva a depășit limita cu noi. Ar fi cazul mai degrabă să conștientizăm și să analizăm emoția, decât să o excludem din câmpul nostru de conștiință.
Poate fi o valoare personală care nu poate fi încălcată sau poate fi o convingere profundă de-a noastră, care de fapt este eronată și necesită să fie reformulată. În al doilea rând, dacă nu permitem emoțiilor negative să existe, nu reușim să dezvoltăm eficacitatea de sine, în ceea ce privește gestionarea eficientă a emoțiilor și a formării convingerii că POȚI face față emoțiilor dificile.
Nu le inviți înăuntru, pentru că probabil te temi, de ce s-ar putea întâmpla. În al treilea rând, păstrarea emoțiilor negative ,,afară”, înseamnă să duci o luptă cu ele. Experiența negativă, însoțită de luptă și împotrivire față de emoțiile negative, generează o suferință în plus.
În concluzie, pentru o gestionare eficientă a emoțiilor, metafora prezentată ilustrează importanța cultivării relației cu emoțiile noastre, bazată pe ACCEPTAREA lor. În loc să ,,ținem ușa închisă”, ar fi de preferat să păstrăm o ,,ușă larg deschisă” pentru emoțiile noastre, atât pentru cele pozitive, cât și pentru cele negative.
Autor: Magda Mînzatu, Psiholog