Mexicul continuă să fie un iad pentru jurnalişti. The Unesco a avertizat în 2019 că țara aztecă este al doilea cel mai mortal din lume pentru profesioniștii din această meserie, după Siria. Uciderile celor care practică informarea și raportarea „nu s-au oprit în ultimii trei mandate de șase ani [periodos presidenciales en México] iar numărul sângeros crește lună după lună & rdquor ;.
Reporters Without Borders „a poziționat Mexicul, în 2021, pe locul 143 dintre cele 180 de țări evaluate, concluzionand că „Mexicul continuă să fie, an de an, una dintre cele mai periculoase și mai mortale țări din lume pentru mass-media”. În ciuda unor progrese recente, țara continuă să se scufunde în spirala infernală a impunității& rdquor ;.
Acel cuvânt, impunitate, explică dramatismul situației, întrucât implică cele mai înalte autorități din țară, incapabile să oprească flagelul sângeros. Termenul este de la Reporteri Fără Frontiereși a marcat colocviul moderat de jurnalistul mexican Gabriel Diaz (director al Canalului 24 al Universității din Guadalajara) printre jurnaliștii care denunță și investighează acest fenomen criminal și care s-au alăturat, de asemenea, unui fost guvernator al PAN (opoziția din Mexic) care era o autoritate atunci când a avut loc una dintre acele crime și care a a fost, de asemenea, un proeminent jurnalist mexican.
Intervenția lui în clarificarea acelei crime, cea a jurnalistului Miroslava Brechecare a avut loc în 2017, a marcat o parte a colocviului în care s-a clarificat din nou că expresia impunitate Nu este o exagerare a celor care denunță acest fenomen dramatic: uciderea jurnaliștilor și nu numai, pentru că arbitrariul pedepsei cu moartea se exercită împotriva oricui într-o țară în care baronii drogurilor domină o mare parte a teritoriului.
Această dezbatere de denunț a avut loc în domeniul prima bienală de jurnalism organizată la Târgul Internațional de Carte din Guadalajara de către Catedra Mario Vargas Llosa. În mijlocul unei tăceri care părea a fi una de furie sau doliu, jurnaliştilor le place Marcela Turati, Adela Navarro Bello, Ricardo Rafaelpe lângă ziaristul menționat mai sus care a fost și guvernator, javier corralEi și-au explicat propriile experiențe ca prieteni sau însoțitori ai celor dispăruți, amenințați sau morți.
În cazul primilor menționați, jurnaliști practicanți, aceștia au denunțat cazurile în care impunitatea este un cuvânt precis pentru a explica de ce până și autoritatea prezidențială tinde să-i învinuiască pe cei persecutați sau uciși pentru că nu și-au luat măsurile de precauție adecvate pentru ca bandiții să nu-i pună în focalizarea amenințărilor lor.
Climatul dezbaterii a avut acel aer de furie și doliu care poate fi explicat printr-un fapt capital: până ieri, Timp de 22 de ani, 156 de jurnalişti au fost asasinaţi în Mexic; Oricare dintre cei care stăteau acolo, cei care lucrează ca jurnalişti şi au făcut parte din panel, suferă condamnarea care apasă asupra militanţilor comerţului într-o ţară în care mai mult de 40% din teritoriu este în conducerea celor care gestionează amenințare și declanșator.
495 de jurnalişti sunt beneficiari ai „Mecanismului de protecţie a apărătorilor drepturilor omului şi a jurnaliştilor”, deoarece vieţile lor sunt în pericol& rdquor;
În expunerea sa despre seriozitatea mortală care cântărește comerțul, moderatorul a examinat, printre altele, următoarele date: „În ultimii douăzeci și doi de ani, un total de 156 de jurnaliști au fost uciși în Mexic, iar 91 dintre aceste crime au fost uciși. a avut loc în ciuda existenței „Mecanismului de protecție pentru apărătorii drepturilor omului și jurnaliștii” [instrumento de apoyo a amenazados], care a început să funcționeze în 2012!”. „În acest context tragic și nociv pentru libertatea de exprimare în Mexic, datele oficiale ale Guvernului Republicii avertizează că, în prezent, 495 de jurnalişti sunt beneficiari ai acestui „Mecanism de protecţie”, întrucât vieţile lor sunt în pericol& rdquor ;.
Cu toate acestea, „moartele violente atât ale comunicatorilor, cât și ale jurnaliștilor nu au încetat și nici nu s-au diminuat. În cei patru ani de actualul guvern federal, 36 de comunicatori au fost uciși [asesinados]. În timp ce au fost înregistrate 47 de omucideri intenționate în mandatul de șase ani al președinților Alejandro Peña Nieto și 48 în cel al lui Felipe Calderón& rdquor ;. Ultimul argument al moderatorului a oferit această dovadă de la Reporters Without Borders și de la reprezentanți atât ai ONU, cât și ai Uniunii Europene după o vizită în această țară: „În Mexic există o impunitate de 95% pentru cazurile de dispariții și crime împotriva jurnaliștilor& rdquor ;.
La naiba pentru libertatea de a face jurnalism. În fața prezidiului, așa cum se numesc mesele prezidențiale în Mexic, a existat o circumspecție care a fost doar ruptă atunci când, după denunțurile jurnaliştilor care s-au confruntat cu aceste date de la punctele lor respective, publicul a aplaudat denunţurile. raport sub foc se numea masa. Acest jurnalist a remarcat tenorul plângerilor. Acestea sunt, printre multe altele. Lipsa de prevenire a statului. Această țară este acum aproape la fel de periculoasă pentru a practica jurnalismul ca și Ucraina. Președintele națiunii stigmatizează jurnaliștii, din adresele sale zilnice (diminețile), când îi acuză că sunt cei care nu acceptă mecanisme de protecție și astfel se expun la crimă. Jurnaliștii nu sunt protejați în teritoriile în care suferă amenințări, cu care trebuie să-și părăsească locurile de muncă, „și astfel câștigă cei care îi reduc la tăcere& rdquor ;. Nesiguranța însoțește și protejează corupția în Mexic. Puterea susține impunitatea, nu numai împotriva jurnaliștilor, ci și împotriva cetățenilor în general.
Jurnalistul Ricardo Raphael a descris situația drept „un conflict armat intern, la care participă jumătate de milion de militari, inclusiv copii și adolescenți”.
Se spune Ricardo Rafaelunul dintre marii jurnaliști mexicani care au participat, „un conflict armat intern, la care participă jumătate de milion de militari militari, printre care copii și adolescenți care se consideră inutilizabil și se expun la crimă și la propriile morți”. După cum au spus Raphael și colegii săi, aceștia sunt jurnaliști specifici (din săptămânalul Proces sau foarte faimoasa și influenta Carmen Aristegui, de la CNN en Español) care sunt subliniate de președintele López Obrador în dimineaţă pe cât de nemulțumit în felul său de a conduce țara în care impunitatea pare să fie deja un nume propriu.
Militarizarea este un fapt, iar demilitarizarea, ca cea care a avut loc în Columbia, este acum o necesitate. „Nu există protecție pentru cei amenințați, nu există protecție judiciară, nici independența judecătorilor, ne-am obișnuit deja cu amenințările& rdquor ;, au fost de acord când s-a spus că „se pierde frica, dar ar fi bine. să-l recuperezi pentru că frica te avertizează… ”
În Mexic, a spus Mónica Turati, jurnalistul care l-a confruntat pe fostul guvernator pentru participarea sa ambiguă la uciderea lui și în mijlocul tăcerii care părea să se adauge plângerii, „unde nu există jurnalism, moartea câștigă și rdquor. ;. Și a adăugat: „Lupta pentru jurnalism este lupta pentru viață”.
Știri similare
Un răcoare pentru comerț. O plângere împotriva impunității. Marcela Turati, director al Laboratorul al cincilea element, jurnalist de laborator de investigatii, colaborator al Proces si de Raportul Neyman, El explicase în forum simbolul tragic al Miroslavei Breach, ucisă când urma să-și ducă fiul la școală și se afla în mașina ei. Avea 54 de ani, împușcat de opt ori. S-a întâmplat în statul nordic Chihuahua. Crima nu a fost niciodată clarificată.
Evenimentul a avut loc în 2017. Turati l-a subliniat ca pe un exemplu al impunității cu care sunt soluționate aceste crime în Mexic. Guvernatorul care se ocupa la acea vreme de securitatea zonei, prezent în prezidiu, i-a promis jurnalistului un interviu pentru a clarifica ce a făcut (sau ce nu a făcut) înainte, în timpul și după acel eveniment care este acum, cu multe altele, o metaforă pentru cauzele fricii din Mexic.
Sursa: www.epe.es