The Scriitorul și traducătorul german Hans Magnus EnzensbergerPremiul Prințul Asturiei pentru Comunicare și Științe Umaniste 2002, a murit joi, la München (sudul Germaniei), la vârsta de 93 de ani, a informat vineri editura Suhrkamp.
„Ca poet, eseist, biograf, editor și traducător, a fost unul dintre cei mai influenți și cunoscuți intelectuali germani”a rezumat editorialul la anunțarea morții scriitorului.
Guvernul german a considerat după aflarea veștii că Enzensberger A fost „un mare scriitor și intelectual și va fi dispărut în Germania”, a declarat purtătorul de cuvânt adjunct al Executivului, Christiane Hoffmann.
Enzensberger s-a născut la Kaufbeuren la 11 noiembrie 1929 și a primit, printre alte premii, el Hugo Jacobi în 1956, cel al Criticii în 1962, Georg Büchner în 1963, Etna Taormina în 1967, Pasolini în 1982 și Heinrich Boll în 1985.
Este autor a mai multor zeci de lucrări, înprintre care se remarcă „Politica și crima” (1968), „Interogarea Havanei: autoportret al contrarevoluției” (1971); „Detalii”, (1969); „Poezii pentru cei care nu citesc poezie”, (1971); „Scurta vară a anarhiei”, (1975); „Fărâme politice”, (1984); „Mizantropul”, (1985) și „Europa. Europa”, (1989).
În 1998 a publicat „El corto verano de la anarquía”, o biografie fictivă a spaniolului Buenaventura Durruti, și a realizat o nouă traducere a operei lui Federico García Lorca „La casa de Bernarda Alba”.
Enzensberger a fost în armata germană între 1944-45 iar apoi a lucrat ca traducător și barman până a început studiile la universitățile din Erlangem, Breisgau, Freiburg, din Hamburg și din Paris la Sorbona, la discipline de germană, literatură și filozofie. În 1955 și-a luat doctoratul cu o teză despre teoria poetică a scriitorului romantic Clemens Brentano.
din 1955 până în 1957 a lucrat ca redactor la un post de radio din Stuttgarty și-a început ulterior cariera literară cu cartea de poezii „Apărarea lupului”. Între 1965 și 1975 a fost membru al „Grupului 47” și a editat revista literară Kursbuch. Între 1980 și 1982 a editat revista lunară „Transatlantik”.
În februarie 1989 a fost unul dintre cei 22 de jurnalişti vest-germani care au cerut guvernului de la Bonn măsuri de presiune economică împotriva Iranului pentru ca această țară să-și retragă amenințările cu moartea la adresa lui Salman Rushdie, autorul romanului „Versuri satanice”.
În mai 2002 A fost distins cu Premiul Prințul Asturiei pentru Comunicare și Științe Umaniste.
Știri similare
Sursa: www.epe.es