Expoziția „Doll Dressing”, de la Museum at the Fashion Institute of Technology (MFIT), urmărește cum au influențat păpușile hainele, machiajul și exprimarea identității. Poate fi vizitată până la 3 ianuarie 2027 și leagă modelele istorice folosite pentru răspândirea tendințelor de creațiile purtate astăzi.
Un exemplu vine din garderoba lui Margot Robbie în „Barbie: The Movie”. Rochia roz în carouri amintește de un model cu același imprimeu, vândut prin corespondență în 1964 de boutique-ul Biba din Londra, potrivit Harper’s Bazaar. Expoziția reunește peste 170 de obiecte, din secolul al XVIII-lea până în prezent: păpuși, haine la scară naturală, accesorii, videoclipuri, lucrări de artă și materiale documentare.
Garderoba pronunțat feminină a lui Barbie se regăsește și în amenajare. Plasticul roz-neon translucid trimite la casa personajului, iar locuințele pentru păpuși au propria secțiune.
Creatorii au lucrat în miniatură înainte de a îmbrăca oameni
Pentru Jason Wu, proiectarea păpușilor a fost o meserie încă din liceu. Veniturile obținute astfel i-au permis să finanțeze lansarea mărcii care îi poartă numele. Designerul continuă să creeze păpuși pentru Integrity Toys.
În secțiunea „Modes in Miniature”, hainele la scară naturală apar alături de variantele lor mici. Printre creatorii reprezentați se află și Emily Adams Bode Aujla, de la Bode, a cărei colecție din toamna anului 2025 a avut drept modele păpuși textile lucrate manual.
Legătura cu atelierul de modă este însă mai veche. Jeanne Lanvin confecționa și vindea păpuși din cârpe înainte să creeze pălării și apoi haine. Madeleine Vionnet aranja materialele direct pe un manechin de două picioare, deoarece nu învățase să deseneze schițe.
O altă piesă este o păpușă-sculptură din bumbac realizată în anii 1950 de creatoarea de modă Ruby Bailey, care lucra în Harlem. Înainte să creeze propriile sculpturi, Bailey picta și personaliza păpuși Barbie, inclusiv prin adăugarea părului natural, ca expresie a mândriei de a fi de culoare.
Hârtia a oferit și ea un început. În copilărie, Claire McCardell decupa reviste de modă pentru a-și face păpuși personalizate. Expoziția include proiecții ale păpușilor sale de hârtie publicate de Whitman în 1956, alături de creații semnate de Jeremy Scott pentru Moschino și de Jun Takahashi pentru Undercover. Acestea folosesc efecte de iluzie optică pentru a evoca jucăria bidimensională.
Păpușile transmiteau tendințele între orașe și țări
Între secolele XVI și XVIII, păpușile de modă erau concepute în primul rând ca modele miniaturale care circulau între femei din orașe sau țări diferite. Purtau cele mai recente ținute și erau adesea însoțite de manuale pentru croitori, cu explicații despre transpunerea modelelor la dimensiuni reale.
La sfârșitul secolului al XVIII-lea, ilustrațiile tipărite, publicate frecvent în reviste și jurnale, au devenit o cale tot mai răspândită de transmitere a tendințelor. Păpușile s-au transformat în jucării scumpe pentru copii. Garderobele lor erau și un mijloc de a încuraja fetele să învețe să coasă.
Printre exponatele istorice se află o păpușă din secolul al XVIII-lea cu păr uman adevărat, împrumutată de la Colonial Williamsburg. Alte două, din colecția Brooklyn Museum, au corpuri cu structură de sârmă de același tip cu cele ale păpușilor Théâtre de la Mode.
Îmbrăcate de couturieri francezi, păpușile Théâtre de la Mode au călătorit prin Europa și Statele Unite pentru a strânge fonduri pentru supraviețuitori.
La începutul secolului XX, preferințele s-au îndreptat spre păpușile-bebeluș. Un ansamblu Louis Vuitton din 1939, format dintr-o astfel de păpușă și garderoba ei, ilustrează această etapă. De aici, expoziția trece la moda baby-doll, prin cămăși de noapte și rochii cu aspect juvenil, cu volane, din secolele XX și XXI.
Imaginea de porțelan capătă alte chipuri
Colleen Hill, curator senior de costume la MFIT, se temea inițial că asocierea cu păpușa europeană sau nord-americană de porțelan din secolul al XIX-lea ar putea face tema prea restrictivă. „Totuși, pe măsură ce am început să urmăresc felul în care păpușile au fost reprezentate în modă de-a lungul secolului XX și, cu siguranță, în secolul XXI, expoziția s-a dovedit, în mod firesc, foarte incluzivă în privința rasei, vârstei, genului și sexualității”, a explicat ea pentru Harper’s Bazaar.
Secțiunea „We Can All Be Dolls”, al cărei titlu înseamnă că oricine poate fi o păpușă, reunește mai multe exemple:
- O Barbie Laverne Cox din 2022.
- O păpușă cu tricou „Black Dolls Matter”, care reprezintă organizația nonprofit cu același nume. Aceasta produce și oferă copiilor de culoare păpuși cu pielea neagră și brună.
- Un tricou „Protect the Dolls”, creat de designerul american Conner Ives în beneficiul organizației caritabile Trans Lifeline. Folosit afectuos pentru o femeie trans cu o expresie feminină, termenul „doll” provine din cultura balurilor drag ale comunităților de culoare și latino din anii 1980.
- Figurinele Creatable World, lansate de Mattel în 2019, prima serie de păpuși de modă a mărcii incluzivă din perspectiva genului. Perucile și hainele lor pot fi combinate.
- Fotografii ale modelelor cu machiajul „glass skin”, cu aspect neted și lucios, creat de Pat McGrath pentru prezentarea Maison Margiela Artisanal din primăvara anului 2024. Acestea contestă asocierea pielii de porțelan exclusiv cu pielea albă.
Interesul lui Hill are rădăcini în copilărie, când se juca aproape numai cu păpuși. Prima sa carte cu capitole, „Henriette: The Story of a Doll”, urmărea călătoria unei păpuși de porțelan din secolul al XIX-lea spre noua proprietară. Hainele îi îngreunau drumul: crinolina se agăța, iar corsetul era prea strâmt.
Aparițiile cu aspect de păpușă din filmele „Barbie”, „Poor Things” și „Priscilla”, toate lansate în 2023, au contribuit la impulsul de a cerceta această relație veche de secole.
Hainele de păpușă pot exprima o alegere personală
Secțiunea „All Dolled Up” explorează trei reprezentări ale păpușii vii:
- Femeia flapper din anii 1920, care purta uneori o păpușă drept accesoriu.
- Imaginea „dolly bird” din anii 1960, asociată cu Twiggy. Ambele cuvinte erau folosite depreciativ pentru femei tinere considerate atrăgătoare sexual.
- Stilul Lolita din secolele XX și XXI, ale cărui ținute cu volane se inspiră din rococo și din moda victoriană.
Hill respinge interpretările care reduc ultimele două stiluri la fetișizare și trivializare. „Femeile sau oricine altcineva se îmbracă precum păpușile au mult mai multă libertate de alegere decât presupun majoritatea oamenilor”, a spus curatoarea.
Despre femeile care aleg stilul Lolita, Hill a explicat: „Poți crede că vor să fie copii, dar este, de fapt, un mod de a se îmbrăca ce le dă putere, pentru că este, în esență, o modalitate prin care femeile se exprimă într-o societate care pune foarte mult accent pe uniformitate. Se îmbracă pentru ele însele. Nu o fac pentru bărbați sau ca să-i impresioneze pe alții.”
Curatoarea speră ca vizitatorii să se regăsească în expoziție și să-și amintească jocurile cu păpuși. Ea consideră însă că și reacțiile celor care detestă aceste obiecte pot fi productive și amuzante.
Secțiunea finală, „Broken Dolls”, urmărește tocmai latura lor subversivă: păpușile din filmele horror și influența lor asupra esteticii grunge „kinderwhore”, popularizată de Courtney Love în anii 1990.
