Plasticul unei sticle poate trece prin mai multe reciclări dacă rămâne în circuitul ambalajelor. Transformat în poliester pentru un tricou sau un hanorac, își încheie însă, de cele mai multe ori, traseul circular după folosirea ca haină. Materialul care putea redeveni ambalaj alimentar se pierde astfel pentru acest circuit.
Proveniența din sticle reciclate apare tot mai des între argumentele de vânzare din magazinele de îmbrăcăminte, potrivit ZF.ro. Promisiunea este că un ambalaj care ar fi putut ajunge la groapa de gunoi primește o nouă întrebuințare. Posibilitatea de a recicla apoi haina este însă o altă etapă.
Puține textile ajung să devină haine noi
Mai puțin de 1% din deșeurile textile sunt transformate în fibre noi pentru îmbrăcăminte, potrivit Agenției Europene de Mediu (AEM), citată de ZF.ro. O sticlă colectată și reciclată în circuit închis, adică transformată din nou în sticlă, permite păstrarea materialului în același lanț.
Pentru textilele care nu mai pot fi purtate, reutilizarea înseamnă de regulă produse cu valoare mai mică:
- lavete pentru uz industrial;
- umplutură pentru tapițerie;
- materiale izolante.
Alte textile sunt incinerate sau ajung în depozite de deșeuri.
Dificultatea reciclării începe chiar cu felul în care este făcută haina. Poliesterul se combină frecvent cu bumbac ori elastan pentru elasticitate, aspect sau cost. Imprimeurile, straturile aplicate, nasturii și fermoarele greu de desprins complică recuperarea materialelor.
AEM estimează că aproape o treime din deșeurile textile nu sunt potrivite pentru reciclarea fibră-în-fibră, procedeul prin care fibrele recuperate devin materie primă pentru altele noi.
Contează și unde ajung hainele după folosire. Rata de colectare a textilelor uzate variază de la 4,5% în Letonia la 45% în Olanda. Majoritatea hainelor vechi sunt aruncate la gunoiul menajer. Colectarea separată obligatorie a textilelor a fost introdusă în UE din 2025.
Primele spălări eliberează cele mai multe microfibre
Fibrele sintetice reprezintă circa 60% din fibrele textile utilizate. La purtare și, mai ales, la spălare, ele eliberează microfibre. Cele mai mari cantități se desprind în primele 5-10 spălări. Hainele de tip fast fashion, purtate puțin și înlocuite frecvent, contribuie astfel disproporționat la această poluare.
Conform estimărilor AEM, textilele sintetice sunt la originea a aproximativ 8% din microplasticele europene care ajung în oceane. La nivel mondial, ponderea este de 16-35%.
În apele de suprafață din Europa ajung anual circa 13.000 de tone de microfibre textile, echivalentul a 25 de grame pe locuitor.
Mașinile de spălat nu rețin aceste fibre. Doar circa 56% dintre gospodăriile din UE sunt conectate la sisteme de epurare terțiară, un nivel de tratare a apelor care poate filtra o mare parte dintre ele. Fibrele captate ajung adesea în nămolul utilizat ca îngrășământ în agricultură, mai arată AEM.
Pentru a păstra materialele în folosință, AEM pune accent pe haine durabile și reparabile, realizate din materiale ușor de separat, cu etichete corecte. Recomandarea agenției este ca produsele să rămână în uz cât mai mult timp.
