Infecţia cu virus hepatitic C (VHC) reprezintă o importantă problemă de sănătate publică globală. Prevalenţa viremică actuală estimată este de 1%, ceea ce corespunde unui număr de 71 de milioane de persoane viremice la nivel mondial. România are cea mai mare prevalenţă a infecţiei VHC din Europa (2.5%), cu peste 550,000 de persoane viremice.
Ca urmare a caracterului asimptomatic al infecţiei, majoritatea pacienţilor infectaţi nu au cunoştinţă despre statusul
lor VHC+; mai puţin de 5% dintre persoanele infectate sunt diagnosticate şi numai 1% dintre ele primesc tratament
anual în lume (în România,
la sfârşitul anului 2015, rata de diagnostic
era de 10-20%, iar rata
de tratatment de aproximativ 2%).
Infecţia cu VHC se asociază cu o remarcabilă
morbi-mortalitate de cauză hepatică
(VHC determină 70% din hepatitele cronice, 45% din cirozele
hepatice, 70% din cazurile de
hepatocarcinom şi 40-50%
din indicaţiile de transplant hepatic în lume) şi extrahepatică
(afecţiuni metabolice, vasculita crioglobulinemică, limfom etc.). Circa 350.000-500.000 de persoane decedează anual ca urmare a consecinţelor
tardive ale infecţiei cu
VHC. Impactul economic (costuri directe şi indirecte, individuale şi sociale)
şi riscul de diseminare al infecţiei cresc suplimentar
povara bolii la nivelul
comunităţii.
Progresele remarcabile în tratamentul hepatitei C din ultimii
ani au condus la dezvoltarea unor regimuri terapeutice
cu eficacitate de 95-100% în
eradicarea infecţiei,…
Continuarea Aici
