Sistemul energetic național trece printr-un moment de stres maxim, iar acest lucru se vede direct în buzunarele tuturor. Prețul mediu pentru energia electrică tranzacționată pe 7 mai, cu livrare a doua zi, a urcat amețitor la 761 de lei pe MWh în Piața pentru Ziua Următoare (PZU). Convertit în moneda europeană, prețul ajunge la 144 de euro pe MWh, un record absolut la nivel continental.
Un record negativ pe continent
Cifrele sunt clare. Valoarea de 144 de euro pentru un MWh plasează România pe primul loc în Europa la costul energiei electrice. Cotațiile de la București depășesc masiv prețurile din Europa Centrală și sunt mult peste cele din țările vecine cu care suntem interconectați. Doar Ungaria se apropie de nivelul nostru, cu un cost de 140 de euro pentru un MWh. E drept că statul vecin este un importator net de energie, având un deficit structural de producție. Iar la noi, problema derivă dintr-un cumul de factori interni și opriri tehnice neașteptate.
Fluctuații uriașe între zi și noapte
Dincolo de media zilnică, volatilitatea prețurilor orare este extremă. În jurul orei 14:00, când panourile fotovoltaice produc masiv, prețul coboară la un minim de 331 de lei pentru un MWh. Dar lucrurile se schimbă radical odată cu lăsarea întunericului. Aproape de miezul nopții, când soarele nu mai ajută și consumul casnic rămâne ridicat, costul explodează până la 1.633 de lei pentru un MWh. Această situație forțează România să importe masiv din Bulgaria, fluxurile ajungând la o putere orară de 2.200 MW.
Cum vine asta? Ei bine, un scenariu de piață extrem de interesant, după cum notează Financiarul, arată o strategie inteligentă a vecinilor de la sud. La prânz, când avem surplus de la soare, exportăm curent ieftin în Bulgaria. Acolo, bulgarii stochează energia (având o capacitate masivă de 8.000 MWh instalată în baterii), pe care ne-o vând înapoi seara, la prețuri maxime, exact când sistemul nostru este în dificultate.
Val de avarii și opriri programate
V-ați gândit vreodată cât de fragil este de fapt echilibrul sistemului energetic național în lipsa soarelui? În aceste zile, producția internă suferă din cauza unei cascade de probleme tehnice. O unitate vitală de 700 MW de la centrala nucleară Cernavodă este oprită până la finalul lunii din cauza unei avarii la un transformator. Și asta nu e tot. Celălalt reactor va intra în curând în oprire programată pentru revizie.
Nici sectorul gazelor nu stă mai bine. Centrala modernă de la Brazi a Petrom, cu o putere de 860 MW, funcționează la jumătate din capacitate până pe 30 iunie, din cauza unei opriri planificate. În Capitală, la CET Vest, o capacitate de 186 MW a Electrocentrale București este oprită până în august pentru reparații (necesare după incendiul de luna trecută), iar la CET Sud alte două grupuri de câte 100 MW sunt scoase din funcțiune.
Lista problemelor e lungă.
Un alt grup de 100 MW de la vechea CET Brazi va sta pe tușă până la toamnă.
Cărbunele și hidroenergia, sub presiune
Lista capacităților indisponibile continuă să se lungească. Singurul grup funcțional de la centrala Romgaz din Iernut (188 MW) este oprit până la finele lunii. Nici cărbunele nu poate compensa. La Turceni, un cazan spart a scos din uz un grup de 300 MW, în timp ce la Râul Mare, o unitate hidro de 100 MW a fost și ea oprită temporar.
Până la urmă, cine ține sistemul în viață? Baza de producție rămâne pe umerii centralelor Hidroelectrica și ai parcurilor fotovoltaice, dar numai pe durata zilei. Ziua de vineri va aduce totuși o gură de oxigen din partea sectorului eolian, prognozele indicând o putere orară de aproximativ 510 MW, care va mai atenua din presiunea uriașă de pe piață.
